duminică, martie 30, 2008

new home...


well this is it... i'm moving... to wordpress :))
same adress, this is it, fucking click me!!!

Here's something to make your day.

Brian Griffin: What are you doing?
Stewie Griffin: Well, you heard Captain Syphillis, we're going to California!
Brian Griffin: Oh come on, you can't go alone with Quagmire. Look, I tell you what. If you're serious about this
[sighs]
Brian Griffin: I'll go with you. Although I should probably ask Peter and Lois if it's okay.
Stewie Griffin: Oh, they won't even know we're gone.
[Stewie presses a button. Robotic duplicates of Brian and Stewie come out of a closet]
"Stewie Griffin" robot: Damn you, vile woman! Blast! What the deuce?
"Brian Griffin" robot: I am a tool. Stewie is better than me at everything, including arts and crafts and the guitar. I have no friends.

miercuri, martie 05, 2008

ignore

do you know what really grinds my gears? everything! sunt prea multe lucruri pe care in mod normal le-as gasi deranjante, dar pentru ca am trait prea mult timp cu ele langa mine, pe langa mine, pe mine si inspre mine nu le mai gasesc niste lucruri deranjante, le ignor, cum probabil ignor si lumea, copii strazii si manelele. toti am invatat ca nu avem de face in anumite privinte care ne deranjeaza si le ignoram. NU ESTE OK SA IGNORI!!! dar este foarte sanatos, nu mai imi ies fire albe in cap numai pentru ca ma plimb zilnic cu ratb-ul si nu ma mai intereseaza ca am calcat intr-o guma mai mult decat sa mi-o dezlipesc de pe adidasi si sa o las tot in strada... am aflat ca noul trend adoptat nu este acela de a face lumea mai buna, este acela de a-ti face lumea ta mai buna, asta cand spuneam ca nu voi mai incerca sa ma mai agit pentru cei din jurul meu, ci doar pentru mine, pentru ce vreau eu si ce voi face eu. poate si asta este o mica parte a acestei ignorante, sau poate este rezultatul ei... mai mult decat "mi-e mai bine asa" nu pot spune.
o zi buna.

luni, noiembrie 19, 2007


do you know what really grinds my gears?
prostii care nu stiu sa puna la punct niste servicii non-stop de relatii cu clientii. firmele care ofera un serviciu non-stop si totusi nu au suport tehnic in tot timpul in care ei acorda acest serviciu.
tineretul din ziua de azi. copii care urmeaza in a ne fi predecesori. sunt niste incompetenti, niste copii care nu ajung sa faca nimic, incearca 100 de mii de lucruri si totusi nu ajung sa duca nimic la capat, se zice ca omul evolueaza, si se mai zice ca poti sa fii cu adevarat bun la un lucru in viata asta, ei bine ei nici macar nu incearca sa decopere acea sclipire de "profesionalism" in viata lor minunata si plina de miracole. nehotararea care ii domina este socanta, ei sunt atat de siguri de ei de faptele pe care urmeaza sa le infaptuie incat daca afla ca in loc sa se duca la scoala/liceu/facultate pot iesi in oras sa bea o bere in 5 cu inca 4 ratati intr-o bodega de 2 lei si sa vorbeasca de ultima moda in materie de "droguri" sub forma de pastile de tuse clar vor alege varianta cu berea-n 5 si glumele rasuflate.
o zi buna. La Revedere!

marți, noiembrie 06, 2007

anxietate


do you know what really grinds my gears?
oamenii. oamenii din ratb, din metrou, cei cu care mergi in fiecare dimineata, ii vezi in stari mai bune si in stari mai rele, oamenii cu care totusi te vezi 2 minute pe zi, acei oameni se uita la tine de parca ai fi cu 5 minute mai prost. aproape zilnic vad aceeasi roughly 10 oameni,depinde de zile, de vreme si de ora, dar in principiu sunt aceleasi fete plictisite, ca si a mea de altfel care se duc la munca, sau poate la scoala sau la scoala si la munca. si totusi acei oameni continua sa ma sfideze cu privirea. toti sunt reci, vremea de acum este o minute a meteorologiei spre deosebire de privirile lor.
cei din ratb, haha, acolo este o intreaga poveste, categorii, idei si ideologii. ratb-istii sunt niste specii ciudate, niste primate as putea spune. toata lumea vrea sa ajunga acolo unde si-a propus la ora la care si-a propus, ca tot omu` [cred eu] fiecare vrea putin confort, aceasta notiune este mai nou spulberata de dorinta animalica de a se urca toti in acel amarat de mijloc de transport. care mai de care, fiecare peste celalalt numai pentru a merge 1 statie, sau 2, pentru a pacali sistemul inca o data [ce-i drept este ca eu nu mi-am mai cumparat un bilet de nu stiu cand] , ca si mine de altfel, altii incearca orice pentru a scapa de "nas".
intr-o minunata dimineata, inghetata de altfel, cam ca acum, am vazut un ... sa-i spunem "domn" pe la vreo 40 de ani sarind din autobuz chiar inainte de a se inchide usile spunandu-i unui nene pe la vreo 50-60 de ani urmatoarele: "lasa-ma nene nu vezi ca sunt jos? vezi-ti de treaba!". o asemenea sfidare merita o amenda pe cinste. dar, daca ma ia pe mine si-mi da amenda pentru ca merg 4 statii cu 41 si cand se prezinta distinsii le mai prezint si buletinul normal ca nu o sa mai ajunga niciodata la acesti "domni" [primate], acestia par a fi niste oameni seriosi, familie copii, alea alea. studentii sunt baza, omul care este o asa-numita lichea, ala care n-are ce manca de pe-o zi pe alta [nu este cazul meu] dar in general acestia sunt cei urmariti...
ne laudam ca evoluam...
o zi buna.

luni, noiembrie 05, 2007

beginning


am hotarat ca e momentul sa incep sa scriu cam care ar fi chestiile care really grinds my gears in speranta ca poate le va citi cineva vreodata si va remedia situatia, sau macar pentru posteritate, ca cei de dupa mine sa vada care era situatia si sa faca in asa fel incat sa o schimbe. asta este primul post, inceputul. un post relativ vesel, multumit si multumitor. o zi buna!